Privind Planul de acțiune al UE împotriva traficului de bunuri culturale
- Introducere
Traficul de bunuri culturale este o afacere profitabilă pentru criminalitatea organizată și, în
unele cazuri, pentru părțile implicate într-un conflict și pentru teroriști. Aceasta se explică în
special prin riscul scăzut de depistare, potențialul de obținere a unor marje de profit ridicate și
dimensiunii atractive a piețelor licite și ilicite, ca urmare a unei cereri stabile și în creștere la nivel
mondial din partea colecționarilor, a investitorilor și a muzeelor.
.
Interpol a confiscat peste 850 000 de artefacte la nivel mondial în 2020, dintre care mai mult de
jumătate în Europa.
. Începând din 2016, operațiunea anuală globală Pandora s-a soldat cu
407 arestări și recuperarea a 147 050 de bunuri culturale.
. Aceste date ascund o problemă mai
amplă – având în vedere că numeroase cazuri nu sunt depistate, dimensiunea reală a traficului de
bunuri culturale este probabil mult mai mare6.
Bunurile culturale au adesea o importanță culturală, artistică, istorică și științifică majoră. Prin
urmare, traficul de bunuri culturale poate avea un impact devastator și ireversibil asupra
patrimoniului cultural în interiorul și în afara UE. Acesta distruge părți din memoria noastră
colectivă și privează omenirea de mărturii ale istoriei sale. Zonele de criză și de conflict sunt
deosebit de expuse riscurilor. Acest lucru este ilustrat, de exemplu, în Orientul Apropiat și Orientul
Mijlociu (cum ar fi Siria, Irak sau Libia) și, cel mai recent, în Ucraina.
În vederea combaterii acestui fenomen infracțional complex, care este în mod inerent
transnațional, este necesar un răspuns adaptat la nivelul UE, astfel cum se prevede în Strategia
UE privind o uniune a securității 2020-20257 și în Strategia UE de combatere a criminalității
organizate 2021-20258
. Prin urmare, Comisia prezintă un plan de acțiune. Scopul său este acela
1 A se vedea, de exemplu, Rezoluțiile 2199 (2015), 2253 (2015), 2322 (2016), 2347 (2017), 2462 (2019) și
2617 (2021) ale Consiliului de Securitate al ONU; Declarația de la Roma a miniștrilor culturii din cadrul G20 din
30 iulie 2021. 2 În 2021, piața bunurilor de artă și a antichităților „licite” a fost evaluată la 65 de miliarde USD la nivel
mondial, în creștere cu 29 % față de 2020, depășind nivelurile anterioare pandemiei de COVID-19; a se vedea Clare
McAndrew – The Art Market 2022 – An Art Basel &UBS Report („Piața obiectelor de artă în 2022” – un raport realizat
de Art Basel și UBS).
3 În conformitate cu „Evaluarea Europol din 2021 privind amenințarea pe care o reprezintă formele grave de
criminalitate și criminalitatea organizată”.
4 Interpol – Assessing Crimes Against Cultural Property 2020 (raportul din 2020 „Evaluarea infracțiunilor
împotriva bunurilor culturale”).
5 O operațiune din cadrul Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale
(EMPACT). A se vedea https://www.europol.europa.eu/media-press/newsroom/news/total-of-52-arrests-in-
operation-across-28-countries-targeting-trafficking-in-cultural-goods. 6 A se vedea documentul Comisiei Europene – Illicit trade in cultural goods in Europe – Characteristics,
criminal justice responses and an analysis of the applicability of technologies in the combat against the trade
(„Comerțul ilicit cu bunuri culturale în Europa – Caracteristici, răspunsul justiției penale și o analiză a aplicabilității
tehnologiilor în lupta împotriva acestui comerț”), raport final, 2019, paginile 81, 159, 160. 7 Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
Comitetul Regiunilor referitoare la Strategia UE privind uniunea securității, COM(2020) 605 final. 8 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
Comitetul Regiunilor referitoare la Strategia UE de combatere a criminalității organizate 2021-2025, COM/2021/170
final.
2
de a maximiza potențialul acțiunilor existente la nivelul UE, de a evidenția domeniile care necesită
eforturi suplimentare și de a indica modul în care pot fi abordate provocările rămase.
- Un fenomen complex, care necesită un răspuns personalizat
Principalele trei activități ilegale asociate cu traficul de bunuri culturale sunt (1) furtul și tâlhăria,
(2) jefuirea (sustragerea ilicită de relicve antice din situri arheologice, clădiri sau monumente9
) și
(3) falsificarea de bunuri culturale. Printre infracțiunile conexe se numără frauda, vânzarea sau
înstrăinarea bunurilor furate (intermedierea de bunuri furate), contrabanda sau corupția. Pe lângă
traficul de bunuri culturale, infractorii pot abuza chiar și de bunurile culturale dobândite în mod
legal, în scopul spălării banilor, al eludării sancțiunilor10, al evaziunii fiscale sau al finanțării
terorismului.
Infracțiunile legate de bunurile culturale au caracteristici specifice, care le diferențiază de
alte activități ilegale. Identitatea, autenticitatea, originea11, proveniența12 și statutul juridic al unui
bun cultural sunt rareori vizibile instantaneu și necesită adesea o expertiză specifică pentru a fi
stabilite. În al doilea rând, colecțiile publice și private, monumentele și siturile de excavare sunt
vulnerabile la furturi și jafuri, în special în situații de conflict și de criză. În plus, bunurile culturale
neînregistrate, în special cele provenite din situri de excavare sau din colecții necatalogate, sunt
greu de depistat și de urmărit odată ce au intrat în circuitul traficului. În al treilea rând, piața
bunurilor culturale prezintă anumite vulnerabilități atractive pentru infractori. Printre acestea se
numără acceptarea anonimatului și a confidențialității13, subiectivitatea și volatilitatea prețurilor,
precum și posibilitatea de a utiliza anumite obiecte pentru a stoca și a transfera sume considerabile
de bani14. Infractorii profită, de asemenea, de lipsa generală de conștientizare cu privire la
prejudiciile pe care le poate aduce traficul de bunuri culturale15.
În plus, infractorii au profitat de disponibilitatea sporită a canalelor de vânzare online
pentru a-și extinde baza de clienți pe piețele legale și ilicite. Acest lucru generează provocări
9 Inclusiv jefuirea, adică jaful pe timp de război, considerat drept crimă de război în conformitate cu dreptul
cutumiar internațional în domeniul umanitar. A se vedea https://ihl-databases.icrc.org/customary-
ihl/eng/docs/v1_rul_rule52. 10 A se vedea, de exemplu, Raportul de evaluare din 2020 privind industria artei și politicile SUA care
subminează sancțiunile, întocmit de Subcomisia permanentă pentru investigații din cadrul Comisiei pentru securitate
internă și afaceri guvernamentale a Senatului (United States Senate, Permanent Subcommittee on Investigations,
Committee on Homeland Security and Governmental Affairs, The Art Industry and U.S. Policies that Undermine
Sanctions Staff Report). 11 Localizarea in situ a unui obiect la data descoperirii sale arheologice. 12 Detaliile referitoare la lanțul de custodie „de la origine până în prezent” al unui obiect. 13 Cum ar fi utilizarea tranzacțiilor în numerar, anonimatul cumpărătorilor și utilizarea societăților de tip „cutie
poștală” și a porturilor libere.
14 Referitor la vulnerabilitățile pieței bunurilor de artă în ceea ce privește spălarea banilor și finanțarea
terorismului, a se vedea, de exemplu, buletinul informativ (La lettre d’information) nr. 16 din iunie 2018, al TRACFIN
(Traitement du renseignement et action contre les circuit financiers clandestins). 15 A se vedea raportul citat în nota de subsol 7, p. 70, 81, 158-160.
3
suplimentare în ceea ce privește asigurarea respectării legii16, din cauza volumului bunurilor
culturale care trebuie verificate, a criptării datelor și a numărului de jurisdicții potențial implicate.
În plus, autoritățile de aplicare a legii observă un nivel mai ridicat de sofisticare a grupurilor
infracționale organizate active în domeniul traficului de bunuri culturale în comparație cu alte
tipuri de infracțiuni contra patrimoniului în formă organizată. Infractorii acționează în mod
deliberat la nivel transfrontalier pentru a-și maximiza profiturile, a-și estompa urmele, a se sustrage
arestului și a falsifica originea sau proveniența bunurilor culturale traficate.
Prin urmare, anchetele privind cazurile de trafic de bunuri culturale sunt complexe. Acestea
necesită o expertiză specifică în domeniul bunurilor culturale și participarea unui număr mare de
autorități (cum ar fi poliția, autoritățile vamale, politia de frontieră, ministerele culturii, unitățile
de informații financiare și sistemul judiciar), implicând adesea diferite jurisdicții din cauza
caracterului transfrontalier al multor cazuri.
- Un plan de acțiune al UE împotriva traficului de bunuri culturale
În conformitate cu recomandările de intensificare a acțiunilor la nivel global împotriva traficului
de bunuri culturale în diverse domenii17, prezentul plan de acțiune urmărește să descurajeze
infractorii într-o manieră eficace, să găsească soluții în fața amenințărilor în continuă evoluție la
adresa securității și să protejeze patrimoniul cultural18. Planul de acțiune se axează pe patru
obiective strategice, pentru un răspuns eficace și cuprinzător:
I. îmbunătățirea prevenirii și a depistării infracțiunilor de către participanții la piață și
instituțiile de conservare a patrimoniului cultural;
II. consolidarea capacităților de asigurare a respectării legii și a capacităților judiciare;
III. intensificarea cooperării internaționale;
16 În cazul în care nu se specifică mai în detaliu, termenul „autorități de aplicare a legii”, astfel cum este utilizat
în prezentul document, se referă la autoritățile polițienești, vamale, de control la frontieră și la alte autorități relevante
care îndeplinesc sarcini de prevenire, investigare, depistare sau urmărire penală a infracțiunilor. 17 A se vedea, în special, Rezoluțiile 2199 (2015), 2253 (2015), 2322 (2016), 2347 (2017), 2462 (2019) și 2617
(2021) ale Consiliului de Securitate al ONU, Rezoluția A/RES/69/196 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor
Unite („Orientări internaționale pentru prevenirea criminalității și răspunsul justiției penale cu privire la traficul de
bunuri culturale și alte infracțiuni conexe”), Raportul Conferinței părților la Convenția ONU împotriva criminalității
transnaționale cu ocazia celei de-a zecea sesiuni, UNTOC COP/2020/10 Rezoluția 10/7, Convenția din 1970 a ONU
pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului
și transferului ilicit de proprietate culturală, Convenția din 1995 a Institutului Internațional pentru Unificarea Dreptului
Privat (UNIDROIT) privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, Declarația de la Roma din 30 iulie 2021 a
miniștrilor culturii din cadrul G20, raportul Interpol intitulat Assessing Crimes Against Cultural Property 2020
(„Evaluarea infracțiunilor împotriva bunurilor culturale – 2020”), documentul The Safety and Security of Cultural
Heritage in Zones of War or Instability („Siguranța și securitatea patrimoniului cultural în zonele de război sau de
instabilitate”), publicat în cadrul seriei „Știință pentru pace și securitate” din 2021 a Organizației Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO), Declarația Conferinței mondiale a UNESCO privind politicile culturale și dezvoltarea
durabilă – MONDIACULT 2022. 18 A se vedea, de asemenea, Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/69/196.
4
IV. obținerea sprijinului altor părți interesate-cheie în vederea protejării bunurilor culturale
împotriva criminalității.
Planul de acțiune utilizează o definiție largă a bunurilor culturale, care include artefacte de interes
istoric, artistic, științific sau etnologic, astfel cum se menționează în Convenția din 1970 a
Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) privind mijloacele de
interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală
(„Convenția UNESCO din 1970”)19.
3.1. Prevenirea și depistarea traficului de bunuri culturale de către participanții de pe piață
și instituțiile de conservare a patrimoniului cultural
Participanții de pe piața bunurilor culturale20, colecționarii și instituțiile de patrimoniu
cultural sunt în măsură să contribuie la prevenirea și depistarea infracțiunilor legate de
bunurile culturale, întrucât aceste părți sunt deosebit de expuse riscului de a întâlni bunuri
culturale traficate sau de a deveni victime ale infracționalității contra patrimoniului. Este esențial
ca aceste părți interesate să cunoască legislația aplicabilă și să fie la curent cu alte instrumente fără
caracter legislativ care vizează prevenirea și depistarea unor astfel de infracțiuni21. Comisia poartă
un dialog periodic cu instituțiile de patrimoniu cultural, în special prin intermediul grupului de
experți în domeniul patrimoniului cultural22. Comisia a cooperat de asemenea cu UNESCO pentru
a aprofunda înțelegerea de către piața bunurilor de artă și instituțiile de patrimoniu cultural a
normelor privind obligațiile de diligență și a celor de etică23. UNESCO lucrează în prezent la o
revizuire a Codului internațional pentru comercianții de bunuri culturale, pentru a aborda
provocările care au apărut de la adoptarea acestuia în 1999, precum și pentru a consolida și clarifica
principiile etice care ar trebui să reglementeze piața obiectelor de artă.
Având în vedere că traficul de bunuri culturale este, de obicei, o infracțiune transfrontalieră,
legislația comercială a UE joacă un rol important în prevenirea și depistarea unor astfel de
cazuri. Exportul de bunuri culturale de pe teritoriul vamal al Uniunii face obiectul unei cerințe
19 Articolul 1 din Convenția UNESCO din 1970. 20 Inclusiv diverși participanți implicați în tranzacții de pe piața bunurilor de artă, cum ar fi cumpărători,
galerii, case de licitații, alți comercianți de bunuri culturale (inclusiv platforme de vânzare online), porturi libere,
spații de depozitare a obiectelor de artă, experți în bunuri culturale, întreprinderi implicate în finanțarea tranzacțiilor
cu bunuri culturale, precum și contabili, auditori, consilieri fiscali și profesioniști din domeniul juridic implicați în
tranzacții cu bunuri culturale.
21 Piețele bunurilor de artă și instituțiile culturale fac obiectul regulilor și al altor norme privind obligațiile de
diligență, prudență cuvenită sau raportare în materie de clienți, proveniență a bunurilor culturale sau tranzacții. Aceste
reguli și norme decurg din practici comerciale, coduri de conduită (cum ar fi Codul deontologic internațional al
UNESCO pentru comercianții de bunuri culturale sau Codul deontologic pentru muzee al Consiliului Internațional al
Muzeelor), jurisprudență sau legislație [cum ar fi Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, astfel cum a fost modificată prin
Directiva (UE) 2018/843, JO L 156, 19.6.2018, p. 43; Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 15 mai 2014 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (JO L 159,
28.5.2014, p. 1) sau cerințele naționale de înregistrare a vânzărilor în registre]. 22 https://ec.europa.eu/transparency/expert-groups-register/screen/expert-
groups/consult?lang=en&do=groupDetail.groupDetail&groupID=3204. 23 Pentru mai multe detalii, a se vedea: https://en.unesco.org/fighttrafficking/eu-cooperation.
5
privind licența de export, pentru a se asigura că exporturile sunt supuse unor controale uniforme
la frontierele externe ale UE24. Importul bunurilor culturale intră sub incidența
Regulamentului (UE) 2019/880. Acesta interzice importul de bunuri culturale exportate ilegal
dintr-o țară terță și supune importul anumitor bunuri culturale în Uniune unor cerințe privind
licențele de import sau declarațiile importatorilor. Totodată, regulamentul introduce un sistem
electronic centralizat pentru stocarea și schimbul de informații între statele membre și pentru
îndeplinirea formalităților de import de către operatori. Acest sistem va deveni operațional până în
iunie 202525. El este informatizat și va asigura interconectarea între autoritățile vamale și culturale
competente și bazele de date existente. În plus, sistemul sus-menționat are capacitatea de a reduce
cazurile de falsificare a documentelor și elimină necesitatea de a verifica autenticitatea licențelor
pe suport de hârtie. De asemenea, Comisia are în vedere o viitoare extindere a acestui sistem pentru
a include licențele de export în temeiul Regulamentului (CE) nr. 116/2009. Legislația referitoare
la importul și exportul bunurilor culturale este completată de Directiva 2014/60/UE privind
restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru26.
Pentru a simplifica și mai mult punerea în aplicare a legislației UE referitoare la import și export,
Comisia realizează schimburi periodice cu autoritățile vamale și culturale ale statelor membre prin
intermediul Grupului de experți privind aspectele vamale legate de bunurile culturale, al
Comitetului privind bunurile culturale instituit prin Regulamentul (CE) nr. 116/2009 și prin
Regulamentul (UE) 2019/880 și al Grupului de proiect privind digitalizarea bunurilor culturale.
Cu toate acestea, monitorizarea și controlul comerțului cu bunuri culturale pot varia foarte
mult în cadrul pieței unice27. Acest lucru le lasă infractorilor breșe importante pentru a-și ascunde
urmele și a masca originea unui obiect. Potrivit Convenției UNESCO din 197028 și astfel cum au
sugerat părțile interesate din domeniul aplicării legii care au fost consultate29, măsurile de
îmbunătățire a trasabilității transferului de proprietate asupra bunurilor culturale în cadrul pieței
unice ar putea contribui în mod semnificativ la depistarea cazurilor de trafic și ar putea descuraja
24 Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale
(JO L 39, 10.2.2009, p. 1) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1081/2012 al Comisiei din 9 noiembrie 2012
pentru Regulamentul (CE) nr. 116/2009 al Consiliului privind exportul bunurilor culturale (JO L 324, 22.11.2012,
p. 1). 25 A se vedea Regulamentul (UE) 2019/880 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019
privind introducerea și importul bunurilor culturale, completat de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/1079
al Comisiei din 24 iunie 2021. În ceea ce privește Siria și Irakul, a se vedea articolul 3 din Regulamentul (CE)
nr. 1210/2003 al Consiliului din 7 iulie 2003 privind anumite restricții specifice în relațiile economice și financiare cu
Irak și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2465/96 (JO L 169, 8.7.2003, p. 6) și articolul 11c din
Regulamentul (UE) nr. 36/2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria, astfel cum a fost modificat
la 13 decembrie 2013 prin Regulamentul 1332/2013 (JO L 16, 19.1.2012, p. 1). 26 Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea
bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru, JO L 159, 28.5.2014, p. 1. 27 În afara domeniilor armonizate prin intermediul legislației UE, cum ar fi Directiva (UE) 2015/849,
Directiva 2014/60/UE sau cerințele naționale de înregistrare a vânzărilor în registre. 28 Articolul 10 alineatul (1). 29 În ceea ce privește sprijinul pentru sporirea măsurilor în materie de trasabilitate, a se vedea acțiunile din
cadrul obiectivului strategic 2.
6
infractorii să se infiltreze pe piața bunurilor culturale. În plus, stabilirea provenienței bunurilor
culturale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/60/UE ar îmbunătăți funcționarea
mecanismului de restituire prevăzut chiar de directivă30. Multe state membre au implementat deja
registre de vânzări pentru anumite categorii de bunuri culturale. Punerea în aplicare a unor măsuri
similare în întreaga UE ar contribui la stimularea prevenirii și depistării cazurilor de criminalitate
transfrontalieră, precum și la crearea unei imagini cuprinzătoare a traficului ilicit de bunuri
culturale pe piața unică. Totodată, eficacitatea registrelor existente de vânzări ar putea fi
îmbunătățită, de exemplu prin asigurarea stocării digitate a informațiilor și prin interconectarea
registrelor.
De asemenea, pot fi luate măsuri pentru a reduce vulnerabilitatea colecțiilor publice și
private de bunuri culturale în față de infracțiunile contra patrimoniului. Europol31 raportează
că, în UE, multe cazuri de trafic se referă la bunuri culturale furate din lăcașuri de cult, instituții
de patrimoniu cultural, muzee, precum și din case și colecții private. Colecțiile publice și private
trebuie să își sporească gradul de conștientizare cu privire la propriile vulnerabilități în fața
infracțiunilor contra patrimoniului, să își instruiască personalul în legătură cu aplicarea măsurilor
de protecție și să investească în instrumente de protecție.
În mod similar, proprietarii sau administratorii de colecții publice și private pot lua măsuri
voluntare pentru a se proteja mai bine împotriva infracțiunilor contra patrimoniului. O
acțiune-cheie este menținerea la zi a inventarelor și a bazelor de date privind bunurile culturale
colectate. Aceste inventare facilitează identificarea și căutarea obiectelor furate. Chiar și în cazul
colecțiilor private, există instrumente disponibile recomandate de autoritățile de aplicare a legii,
cum ar fi standardul Object ID al Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM)32. Raportarea
cazurilor de infracțiuni contra patrimoniului către autoritățile de aplicare a legii este un alt mijloc
de depistare și prevenire a infracțiunilor. Acest lucru contribuie la asigurarea faptului că bunurile
culturale furate apar în bazele de date naționale privind obiectele de artă furate și în baza de date
a Interpol privind lucrările de artă furate. Înregistrarea bunurilor culturale furate le sporește
vizibilitatea și reduce posibilitatea traficanților de a găsi canale de vânzare în economia legală.
UE dispune deja de o legislație specifică pentru a combate traficul online de bunuri
culturale. Actul legislativ privind serviciile digitale33 sporește responsabilitățile furnizorilor de
servicii intermediare, inclusiv ale platformelor online care conectează consumatorii cu furnizorii
de bunuri și servicii. Actul legislativ privind serviciile digitale reglementează, totodată, raportarea
30 A se vedea Primul raport referitor la aplicarea Directivei 2014/60/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru și
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (reformare), COM/2021/705 final, 18 noiembrie 2021. 31 În conformitate cu „Evaluarea Europol din 2021 privind amenințarea pe care o reprezintă formele grave de
criminalitate și criminalitatea organizată”. 32 Care este, de asemenea, sprijinit de aplicația ID-Art a Interpol. A se vedea
https://www.interpol.int/Crimes/Cultural-heritage-crime/ID-Art-mobile-app. 33 Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o
piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile
digitale) (Text cu relevanță pentru SEE), JO L 277, 27.10.2022, p. 1.
7
conținutului ilegal, de exemplu în ceea ce privește vânzările suspecte34, introduce posibilitatea ca
autoritățile publice să trimită ordine de eliminare transfrontaliere furnizorilor de servicii
intermediare stabiliți în alte state membre și sporește obligațiile privind trasabilitatea pentru
comercianți. De asemenea, Comisia sprijină digitalizarea și conservarea digitală a patrimoniului
cultural prin intermediul spațiului european comun al datelor pentru patrimoniul cultural35 și al
viitorului cloud colaborativ european destinat patrimoniul cultural.
O componentă esențială a luptei împotriva traficului de bunuri culturale este depistarea
fluxurilor financiare ilicite. În plus, prevalența spălării banilor sau a finanțării terorismului cu
bunuri culturale dobândite în mod legal necesită o atenție deosebită. Preocupările legate de
posibilitatea ca infractorii să se folosească în mod abuziv de sectorul artelor și al antichităților
pentru a spăla produsele infracțiunilor au generat apeluri la extinderea cadrului de reglementare al
UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Directiva privind combaterea
spălării banilor36 se aplică în prezent participanților de pe piața bunurilor de artă și a antichităților
(cum ar fi galeriile și casele de licitații) care comercializează sau acționează ca intermediari în
comerțul cu lucrări de artă, precum și porturilor libere pentru tranzacțiile care depășesc un anumit
prag. Participanții de pe piața bunurilor de artă au obligația de a include evaluări ale riscurilor și
abordări „bazate pe riscuri” ale prevenirii și depistării spălării banilor și a finanțării terorismului,
măsuri de atenuare și de gestionare a riscurilor, măsuri eficace de precauție privind clientela și
identificarea clienților și a beneficiarilor reali ai acestora, precum și de a raporta tranzacțiile și
activitățile suspecte către unitățile naționale de informații financiare. În plus, propunerea de
instituire a unui nou Regulament privind combaterea spălării banilor37 stabilește o limită la nivelul
UE de 10 000 EUR pentru plățile în numerar. Acest lucru poate reduce atractivitatea pieței
bunurilor culturale în ceea ce privește spălarea banilor.
34 Introducerea unor mecanisme care să permită raportarea tranzacțiilor sau a vânzărilor suspecte pe internet
este inclusă ca orientarea 3 (d) în Orientările internaționale pentru prevenirea criminalității și răspunsul justiției penale
cu privire la traficul de bunuri culturale și alte infracțiuni conexe, Adunarea Generală a ONU, A/C3/69/L7.
35 A se vedea Recomandarea C(2021)7953 a Comisiei din 10 noiembrie 2021 privind un spațiu european
comun al datelor pentru patrimoniul cultural; Comisia Europeană, Direcția Generală Cercetare și Inovare, Brunet, P.,
De Luca, L., Hyvönen, E., et al., Report on a European collaborative cloud for cultural heritage: ex-ante impact
assessment (Raport referitor la un cloud colaborativ european pentru patrimoniul cultural: evaluarea ex ante a
impactului), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2022, https://data.europa.eu/doi/10.2777/64014. Pentru
mai multe informații despre Europeana și crearea unui Centru european de competențe în domeniul conservării
patrimoniului cultural (4CH), a se vedea https://www.europeana.eu/ro și https://www.4ch-project.eu. 36 A se vedea Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind
prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a
Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE
a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE), JO
L 141, 5.6.2015, p. 73, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a
Consiliului din 30 mai 2018 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării
terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE (Text cu relevanță pentru SEE), JO
L 156, 19.6.2018, p. 43. 37 Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului
financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului COM/2021/420 final.
8
Autoritățile publice au nevoie de un nivel suficient de înțelegere a riscurilor și
vulnerabilităților în materie de spălare a banilor și de finanțare a terorismului din sectorul
bunurilor culturale, astfel încât să poată acționa în consecință atunci când este necesar. În
acest scop, evaluările naționale ale riscurilor efectuate de statele membre în temeiul legislației
privind combaterea spălării banilor38 oferă un cadru adecvat. Statele membre pot, de asemenea, să
emită orientări pentru entitățile relevante din sectorul privat cu privire la modalitatea de
identificare a tranzacțiilor relevante și de respectare a obligațiilor de prevenire a spălării banilor și
a finanțării terorismului39.
În cele din urmă, Comisia sprijină proiectul Grupului de Acțiune Financiară Internațională
privind spălarea banilor și finanțarea terorismului în domeniul artei, antichităților și altor
obiecte culturale. Printre obiectivele sale se numără sprijinirea țărilor, a autorităților competente
și a sectorului privat pentru a înțelege modul în care infractorii și teroriștii pot abuza de comerțul
cu astfel de obiecte și pentru a elabora cele mai bune practici și recomandări în vederea atenuării
acestor riscuri40. În plus, Comisia evaluează în permanență riscurile de spălare a banilor și de
finanțare a terorismului care afectează piața unică atunci când sunt legate de activități
transfrontaliere. În contextul evaluării supranaționale a riscurilor41, Comisia evaluează și
monitorizează riscurile specifice ale pieței bunurilor de artă și antichităților și ale altor sectoare
conexe, cum ar fi porturile libere și instalațiile de depozitare a bunurilor de artă42.
38 A se vedea articolul 7 din Directiva (UE) 2015/849. 39 A se vedea Directiva (UE) 2015/849. 40 Pentru mai multe informații: Raportul anual al Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) pentru
perioada 2020-2021, pagina 32. 41 A se vedea articolul 6 din Directiva (UE) 2015/849. 42 Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind evaluarea riscurilor de spălare a banilor
și de finanțare a terorismului care afectează piața internă și sunt legate de activități transfrontaliere (COM/2022/554
final, 27 octombrie 2022) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul respectiv
(SWD/2022/344 final).
9
Acțiuni-cheie
Comisia:
• va lansa, în strânsă cooperare cu UNESCO, un dialog cu piața obiectelor de artă referitor
la aspectele legate de protecția bunurilor culturale și comerțul cu acestea pe piața unică,
inclusiv un eveniment la nivel înalt în 2023;
• va sprijini schimbul de informații între profesioniștii din domeniul patrimoniului cultural
și autoritățile relevante prin intermediul unei serii de ateliere și activități de învățare
reciprocă43;
• va analiza extinderea sistemului electronic de reglementare a importului de bunuri
culturale în vederea gestionării exportului de bunuri culturale, prin intermediul unui
studiu de fezabilitate;
• în scopul de a ajuta statele membre să creeze registre de vânzări pentru a îmbunătăți
trasabilitatea bunurilor culturale în cadrul pieței unice (inclusiv pentru vânzările online),
Comisia va lansa un studiu pe baza căruia va emite orientări pentru statele membre în
2024;
• va coopera cu ICOM pentru a promova Codul deontologic pentru muzee al ICOM, a
îmbunătăți capacitățile și a oferi cursuri de formare personalului din muzee și instituții
de patrimoniu cultural din mai multe state membre, în vederea unei mai bune
înregistrări și protejări a colecțiilor acestora.
Statele membre sunt încurajate:
• să consolideze cooperarea eficace și schimbul de informații între autoritățile vamale și
cu Comisia44 prin intermediul Sistemului de informații al vămilor, pentru a combate
frauda legată de bunurile culturale;
• să ia măsuri pentru a se asigura că colecțiile publice și private își înregistrează în mod
corespunzător bunurile în bazele de date și raportează autorităților de aplicare a legii
cazurile de infracțiuni contra patrimoniului, cu ajutorul unor standardele și instrumente
convenite la nivel internațional (cum ar fi standardul Object ID sau baza de date a
Interpol privind lucrările de artă furate);
• să identifice, să evalueze și să înțeleagă riscurile traficului de bunuri culturale, ale
spălării banilor și ale finanțării terorismului în cadrul evaluării naționale a riscurilor,
realizată în temeiul legislației privind combaterea spălării banilor, precum și să adopte
măsuri adecvate în vederea atenuării acestor riscuri;
43 A se vedea Rezoluția Consiliului privind Planul de lucru al UE în domeniul culturii pentru perioada
2023-2026. 44 A se vedea Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între
autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării
corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol, JO L 082, 22.3.1997, p. 1.
10
• să crească gradul de conștientizare și să emită orientări pentru sectorul privat cu
privire la cea mai bună modalitate prin care acesta să-și poată îndeplini obligațiile
de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, în cooperare cu autoritățile
competente45;
• să îmbunătățească cooperarea dintre entitățile obligate de pe piața bunurilor de artă
și antichităților, sectorul financiar și unitățile de informații financiare prin schimbul
de cunoștințe și formare cu privire la riscurile și tipurile de activități ilegale legate de
bunurile culturale, ținând seama, totodată, de posibilitățile de cooperare între entitățile
publice și cele private;
• să promoveze Codul deontologic internațional pentru comercianții de bunuri culturale,
elaborat de UNESCO, și Codul deontologic pentru muzee al ICOM.
3.2. Consolidarea capacităților autorităților de aplicare a legii și ale sistemului judiciar
Din cauza naturii complexe a traficului de bunuri culturale, autoritățile de aplicare a legii și
sistemul judiciar se confruntă cu provocări specifice. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru a
spori capacitatea acestora de a gestiona în mod eficace cazurile de trafic de bunuri culturale, în
conformitate cu sarcinile și responsabilitățile conexe ale autorităților în temeiul legislației UE și al
legislației naționale.
În prezent, imaginea conturată pe baza informațiilor disponibile nu reflectă în mod adecvat
prevalența traficului de bunuri culturale. Unul dintre motivele lipsei de date cu privire la
traficul de bunuri culturale este lipsa unei înregistrări adecvate a cazurilor de trafic. Un impediment
major în calea conturării unei imagini cuprinzătoare la nivelul UE pe baza informațiilor disponibile
este lipsa, pe de o parte, a unei metodologii uniforme de colectare a datelor și, pe de altă parte, a
unei clasificări uniforme a infracțiunilor asupra bunurilor culturale. Pentru a facilita o clasificare
uniformă, catalogul cuprinzător al infracțiunilor contra patrimoniului cultural prevăzut în
Convenția Consiliului Europei privind infracțiunile asupra bunurilor culturale („Convenția de la
Nicosia”)46 conține orientări privind categoriile de infracțiuni pe care autoritățile statelor membre
le pot utiliza.
Autoritățile publice trebuie să înțeleagă în mod corespunzător modul de operare al
infractorilor și să facă schimb de informații între ele pentru a putea maximiza utilizarea
resurselor de care dispun. O astfel de înțelegere ar trebui să includă în special diferențele
regionale47 dintre traficanți, de exemplu referitoare la structura organizatorică, bunurile culturale
expuse riscului, rutele de trafic sau metodele de spălare a banilor și de falsificare a originii și
provenienței bunurilor. Aceste cunoștințe pot facilita căutări mai bine orientate și o utilizare
eficace a resurselor disponibile. Acțiunile operaționale ale Platformei multidisciplinare europene
45 A se vedea, în special, Directiva (UE) 2015/849. 46 Convenția Consiliului Europei privind infracțiunile asupra bunurilor culturale, adoptată la 3 mai 2017
(Seria de tratate ale Consiliului Europei nr. 221). 47 A se vedea raportul Interpol – Assessing Crimes Against Cultural Property 2020 („Evaluarea infracțiunilor
împotriva bunurilor culturale – 2020”), pagina 6.
11
împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT) pot contribui, de asemenea, la o mai bună
înțelegere a practicilor traficanților și a anvergurii traficului de bunuri culturale.
Autoritățile publice trebuie, de asemenea, să fie conștiente de cerințele de cooperare în cadrul
agenției și între agenții,48 precum și de opțiunile de cooperare într-un caz dat. Pentru a sprijini
autoritățile publice în eforturile lor de consolidare a capacităților, UNESCO a publicat setul de
instrumente „Combaterea traficului ilicit de bunuri culturale: un set de instrumente pentru
autoritățile judiciare și de aplicare a legii din Europa”, elaborat în cadrul cooperării UE-UNESCO.
Comisia sprijină UNESCO în traducerea setului său de instrumente în limbile țărilor relevante. În
al doilea rând, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) a elaborat un instrument de
asistență practică49, pentru a sprijini punerea în aplicare a orientărilor internaționale50.
Autoritățile publice au nevoie de expertiză și instrumente51 specifice pentru a depista și
investiga cazurile de trafic. În conformitate cu recomandările Interpol, aceasta presupune
înregistrarea adecvată a obiectelor furate la nivel național și internațional, precum și autorități
competente care dispun de capacitățile necesare, în special prin crearea unor unități specializate
pe plan național dedicate exclusiv anchetelor care vizează traficul de bunuri culturale52, astfel cum
se prevede în Convenția UNESCO din 1970. Rezervele specializate de procurori s-au dovedit a fi,
de asemenea, eficace în aprofundarea domeniului de aplicare al anchetelor. Un alt factor important
este accesul în timp util la expertiza istoricilor de artă, a arheologilor sau a altor experți în bunuri
culturale, pentru a identifica bunurile culturale confiscate, a le determina autenticitatea sau a
cuantifica eventualele daune produse în siturile care au fost sau riscă să fie jefuite.
Tehnologia este esențială pentru sprijinirea autorităților de aplicare a legii și pentru
protejarea bunurilor culturale împotriva traficului. Aceasta include software pentru
înregistrarea obiectelor furate și depistarea bunurilor culturale ilegale de pe piață, tehnologii de
supraveghere aeriană pentru protejarea siturilor expuse riscurilor sau instrumente de investigație
online, inclusiv cele bazate pe inteligența artificială. În special, autoritățile de aplicare a legii au
nevoie de instrumente de depistare specifice pentru a face față în mod eficace volumului de obiecte
care trebuie verificate în cadrul anchetelor online, de exemplu pentru scanarea sistematică a
48 Cooperarea inter-agenție poate însemna, de exemplu, cooperarea în cadrul unei singure autorități (de
exemplu, între diferite unități de poliție specializate în diferite forme de criminalitate sau între diferite unități
regionale de poliție). Cooperarea inter-agenții înseamnă cooperarea între diferite autorități, cum ar fi polițienești,
vamale, judiciare etc.
49 Instrumentul de asistență practică al UNODC dedicat sprijinirii punerii în aplicare a Orientărilor
internaționale pentru prevenirea criminalității și răspunsul justiției penale cu privire la traficul de bunuri culturale și
alte infracțiuni conexe (2016).
50 A se vedea nota de subsol 18. 51 Cum ar fi baza de date a Interpol privind lucrările de artă furate și aplicația ID-Art aferentă sau listele roșii
ale Consiliului Internațional al Muzeelor, care prezintă categoriile de bunuri culturale expuse riscului de trafic din
diferite regiuni ale lumii.
52 A se vedea publicația Interpol – Creating a national cultural heritage Unit. The value of a national unit
dedicated to fighting crimes against cultural heritage and the illicit traffic of cultural property („Crearea unei unități
naționale pentru patrimoniul cultural. Valoarea unei unități naționale dedicate combaterii infracțiunilor împotriva
patrimoniului cultural și a traficului ilicit de bunuri culturale”), ianuarie 2019.
12
internetului în căutarea imaginilor și a altor date referitoare la bunurile culturale scoase la vânzare
în mod ilegal.
Autoritățile ar putea, de asemenea, să ia în considerare extinderea domeniului de aplicare al
anchetelor dincolo de recuperarea bunurilor traficate, pentru a cuprinde rețelele
infracționale și fluxurile financiare ilicite din spatele cazurilor individuale de trafic. Această
abordare a domeniului de aplicare al anchetelor este conformă cu recomandările internaționale (de
exemplu, Interpol), cu Strategia UE privind criminalitatea organizată pentru perioada 2021-2025
și cu obiectivele strategice orizontale comune ale EMPACT. La nivelul UE și la nivel internațional,
anchetele pot fi sprijinite de Europol53, de agenția UE pentru gestionarea frontierelor – Frontex54
și de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), în
conformitate cu mandatele lor, sau prin implicarea unor parteneri precum Interpol, Biroul
Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) sau Organizația Mondială a Vămilor.
În plus, cooperarea poate fi instituită în contextul altor instrumente relevante de aplicare a legii și
de cooperare judiciară55. Parchetul European (EPPO) ar putea ancheta și urmări penal infracțiunile
specifice legate de traficul de bunuri culturale care intră în sfera sa de competență56. Comisia se
angajează să se asigure că EPPO își poate exercita în mod eficace atribuțiile conferite prin
Regulamentul (UE) 2017/1939, inclusiv prin consolidarea cooperării sale cu țările din afara UE.
Dat fiind că traficul de bunuri culturale este, prin natura sa, o infracțiune transfrontalieră,
lupta împotriva traficului de bunuri culturale poate fi consolidată prin îmbunătățirea
schimburilor între autoritățile naționale. Pentru a îmbunătăți schimbul de informații strategice
și de bune practici, precum și pentru a încuraja eforturile comune în domeniul traficului de bunuri
culturale, Consiliul a creat, în 2012, rețeaua informală a autorităților de aplicare a legii din statele
membre, denumită EU CULTNET57. Această rețea are un potențial semnificativ de a sprijini
53 În special, schimbul de informații prin intermediul aplicației de rețea pentru schimbul securizat de informații
(SIENA), găzduirea reuniunilor operaționale, sprijin operațional în cursul anchetelor (inclusiv formarea în domeniul
anchetelor online în contextul operațiunilor Pandora ale EMPACT), sprijin analitic, sprijin strategic (de exemplu,
evaluarea amenințărilor) sau sprijin tehnic prin intermediul Laboratorului de inovare al Europol.
54 De exemplu, utilizarea Catalogului serviciilor de fuziune EUROSUR al Frontex pentru depistarea
infracțiunilor transfrontaliere.
55 Cum ar fi cooperarea în cadrul EMPACT, echipele comune de anchetă, utilizarea centrelor comune de
coordonare (cu posibila implicare a țărilor din afara UE), inclusiv sprijinul Eurojust și al Rețelei judiciare europene în
materie penală, posibilitățile de asistență judiciară reciprocă, inclusiv în temeiul articolului 6 din
Directiva 2014/60/UE, mandatul european de arestare, ordinul european de anchetă, cooperarea în temeiul
Directivei (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin
măsuri de drept penal a spălării banilor (JO L 284, 12.11.2018, p. 22), Regulamentul (UE) 2018/1805 al Parlamentului
European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și
de confiscare (JO L 303, 28.11.2018, p. 1), cooperarea și asistența judiciară reciprocă în anchetele privind
criminalitatea organizată pe baza Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC). 56 Traficul de bunuri culturale poate duce, de asemenea, la prejudicierea intereselor financiare ale Uniunii sau
poate fi legat de infracțiuni care aduc atingere acestor interese. EPPO are competența de a investiga și de a urmări
penal infracțiunile care afectează bugetul Uniunii, precum și infracțiunile care sunt indisolubil legate de acestea. A
se vedea Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de
cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), JO L 283, 31.10.2017, p. 1. 57 Proiect de rezoluție a Consiliului privind crearea unei rețele informale a autorităților de aplicare a legii și a
experților competenți în domeniul bunurilor culturale (UE CULTNET) din 4 octombrie 2012, 14232/12.
13
autoritățile de aplicare a legii din statele membre în vederea combaterii traficului de bunuri
culturale, în special prin cooperarea în cadrul unor proiecte de interes comun și prin elaborarea
unor măsuri specifice, adaptate nevoilor autorităților de aplicare a legii. Comisia va colabora în
continuare cu statele membre pentru a facilita și a consolida cooperarea în materie de aplicare a
legii prin intermediul EU CULTNET.
Traficanții de bunuri culturale profită de existența unei incriminări inegale a infracțiunilor
relevante pe teritoriul UE. „Convenția de la Nicosia” a Consiliului Europei58 este singurul tratat
internațional care abordează în mod specific incriminarea traficului ilicit de bunuri culturale.
Dispozițiile de aplicare prevăzute în convenție includ incriminarea furtului, importul/exportul
ilegal, excavările ilegale, achiziționarea și introducerea ilegală pe piață, precum și falsificarea
documentelor. Aceste măsuri ar contribui la perturbarea activităților de trafic prin intensificarea
anchetelor, precum și prin sporirea posibilităților de recuperare și confiscare a bunurilor culturale
furate. Mai mult, pentru a perturba modelele de activități infracționale, Comisia a propus recent
accelerarea adoptării de norme ale UE în materie de recuperare și confiscare a activelor59, care să
impună statelor membre să urmărească, să indisponibilizeze și să confiște bunurile provenite din
traficul de bunuri culturale, în cazul în care acest tip de trafic se desfășoară în cadrul unui grup
infracțional organizat. În plus, Comisia încearcă să găsească modalități de sporire a răspunderii
penale a persoanelor fizice și juridice implicate în încălcarea măsurilor restrictive ale Uniunii60.
Acest lucru ar avea, de asemenea, un impact asupra persoanelor fizice și juridice implicate în
utilizarea bunurilor culturale pentru a eluda măsurile restrictive ale Uniunii.
Acțiuni-cheie
Comisia:
• va identifica și va facilita categorii mai uniforme pentru colectarea datelor cu sprijinul
Europol, ceea ce ar putea conduce în viitor la colectarea de date la nivelul UE prin
intermediul EUROSTAT;
• va examina măsuri pentru armonizarea și interconectarea la nivelul întregii UE a bazelor
de date ale statelor membre privind bunurile culturale furate – inclusiv o legătură cu baza
de date a Interpol privind lucrările de artă furate;
• va continua să finanțeze dezvoltarea unor soluții pentru îmbunătățirea trasabilității și
a depistării bunurilor culturale în vederea protejării acestora împotriva amenințărilor
provocate de om (inclusiv împotriva criminalității) și pentru a aborda diferite aspecte
58 Convenția Consiliului Europei privind infracțiunile asupra bunurilor culturale, adoptată la 3 mai 2017
(Seria de tratate ale Consiliului Europei nr. 221). 59 Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind recuperarea și confiscarea activelor
din 25 mai 2022, COM(2022) 245 final. 60 A se vedea Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – „Către o directivă privind
aplicarea de sancțiuni penale pentru încălcarea măsurilor restrictive impuse de Uniune”, COM(2022) 249 final din
25.5.2022; Decizia (UE) 2022/2332 a Consiliului din 28 noiembrie 2022 privind identificarea încălcării măsurilor
restrictive ale Uniunii drept un domeniu al criminalității care îndeplinește criteriile specificate la articolul 83
alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ST/10287/2022/REV/1, JO L 308, 29.11.2022, p. 18.
14
legate de protecția bunurilor culturale, inclusiv măsuri de trasabilitate, precum și depistarea și
urmărirea bunurilor culturale traficate61;
• va adăuga traficul de bunuri culturale la cursul de inițiere dedicat ofițerilor corpului
permanent pentru depistarea criminalității transfrontaliere al Frontex;
• va evalua instrumentele digitale de anchetă existente (inclusiv cele finanțate de
Comisie) și va încuraja accesul statelor membre la acestea, cu sprijinul Laboratorului de
inovare al Europol;
• va realiza o cartografiere a legislației naționale a statelor membre care prevede
incriminarea traficului ilicit de bunuri culturale și punerea în aplicare a Convenției de la
Nicosia;
Statele membre sunt încurajate:
• să creeze și să administreze în mod corespunzător bazele de date naționale specifice
privind bunurile culturale furate;
• să raporteze bunurile culturale furate către Interpol prin intermediul bazei sale de date
privind lucrările de artă furate;
• să facă schimb de informații cu Europol și Interpol cu privire la cazurile de trafic de
bunuri culturale pentru a îmbunătăți imaginea conturată pe baza informațiilor
disponibile;
• să maximizeze potențialul EMPACT pentru cazurile de trafic de bunuri culturale,
inclusiv în ceea ce privește anchetele referitoare la rețelele infracționale și fluxurile
ilicite de bani implicate;
• să profite pe deplin de sprijinul și expertiza Europol și Eurojust în vederea asigurării
respectării legii și pentru cooperarea judiciară la nivel transfrontalier;
• să asigure consolidarea adecvată a capacităților autorităților naționale de aplicare a legii
și ale autorităților judiciare, de exemplu prin înființarea și formarea unor unități
specializate de aplicare a legii și a unor rezerve specializate de procurori, precum și
prin asigurarea unei formări de bază pentru ofițerii de poliție, ofițerii vamali și polițiștii
de frontieră care participă la verificări de rutină;
• să încheie memorandumuri de înțelegere între autoritățile relevante de aplicare a legii și
instituțiile relevante din domeniul patrimoniului cultural pentru a asigura manipularea
și depozitarea adecvată a bunurilor culturale sechestrate sau confiscate;
• să sprijine consolidarea și continuitatea rețelei EU CULTNET în vederea
valorificării la maximum a potențialului acesteia, inclusiv prin detașarea de personal
61 Două cereri de propuneri au fost deja publicate în cadrul primului program de lucru al Orizont Europa, una
în cadrul Clusterului 2 „Cultură, creativitate și societate favorabilă incluziunii” (și anume HORIZON-CL2-2022-
HERITAGE-01-07: Protecția artefactelor și a bunurilor culturale împotriva amenințărilor antropice), cealaltă în cadrul
Clusterului 3 „Securitate civilă pentru societate” (și anume HORIZON-CL3-2021-FCT-01-08: Combaterea traficului
de bunuri culturale).
15
adecvat la Europol și prin elaborarea de măsuri comune, cum ar fi îmbunătățirea
accesului rapid al autorităților de aplicare a legii la expertiza necesară a arheologilor sau
istoricilor de artă62;
• Semnarea, ratificarea și punerea în aplicare a „Convenției de la Nicosia” a Consiliului
Europei63.
3.3. Intensificarea cooperării internaționale
Combaterea eficace a traficului de bunuri culturale necesită acțiuni dincolo de frontierele UE.
Acțiunea externă a Uniunii include cooperarea multilaterală și bilaterală și se axează pe măsuri în
țările de origine, de tranzit și de destinație din afara UE. Printre acțiuni se numără sprijinul pentru
protejarea patrimoniului cultural și a siturilor arheologice, crearea unor baze de date naționale
privind bunurile culturale și consolidarea capacităților autorităților de aplicare a legii și ale
sistemului judiciar.
Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) continuă să sprijine un
răspuns global la traficul de bunuri culturale. Acestea vor integra mai bine protecția
patrimoniului cultural în acțiunea externă a UE, de la reacția la situațiile de criză și de urgență la
cooperarea pentru dezvoltare, cooperarea internațională și multilaterală, precum și în politica de
securitate și apărare comună. Serviciile Comisiei, împreună cu SEAE, în conformitate cu sarcinile
lor respective și cu procedurile aplicabile în temeiul legislației UE, vor continua, în plus, să
consolideze cooperarea cu organizațiile internaționale și regionale64 dedicate combaterii traficului
de bunuri culturale, încurajând mai departe dezvoltarea și aderarea la cadrele și standardele juridice
internaționale relevante.
În ceea ce privește cooperarea bilaterală sau regională cu țări terțe, UE a inclus protecția
bunurilor culturale împotriva traficului în acordurile bilaterale de cooperare, cum ar fi Prioritățile
parteneriatului cu Egiptul65 sau Programul Europa-America Latină de asistență împotriva
criminalității transnaționale organizate (El PacCto). Acest lucru a dus la crearea de noi instrumente
de cooperare pentru investigarea traficului de bunuri culturale66. În plus, UE a sprijinit activități
legate de combaterea traficului de bunuri culturale în Balcanii de Vest și a oferit sprijin financiar
pentru protecția patrimoniului cultural în țări de origine și de tranzit ale traficului de bunuri
62 Luând astfel în considerare activitatea proiectului NETCHER (NETwork and social platform for Cultural
Heritage Enhancing and Rebuilding – Rețeaua și platforma socială pentru consolidarea și reconstrucția patrimoniului
cultural), finanțat de UE.
63 A se vedea nota de subsol 72. 64 Inclusiv, dar nu exclusiv: UNESCO, Consiliul Europei, ICOM, Organizația Mondială a Vămilor, Interpol,
UNIDROIT, UNODC, ICCROM (Centrul internațional pentru studiul conservării și restaurării bunurilor culturale) și
ALIPH (Alliance Internationale pour la protection du patrimoine dans les zones en conflit – Alianța internațională
pentru protejarea patrimoniului în zonele aflate în conflict).
65 A se vedea anexa la Recomandarea Consiliului de asociere UE-Egipt privind prioritățile parteneriatului UE-
Egipt pentru perioada 2021-2027, 16 iunie 2022. 66 A se vedea https://www.elpaccto.eu/en/news/new-cooperation-tools-to-investigate-trafficking-in-cultural-
property/
16
culturale, cum ar fi Mali, Tunisia, Liban, Irak, Siria, Libia și Yemen67. În ceea ce privește
consolidarea capacităților, Comisia sprijină țările partenere și în domeniul recuperării activelor.
Aceasta finanțează măsuri de asistență menite să consolideze cooperarea transfrontalieră în scopul
urmăririi, anchetării, sechestrării și confiscării activelor68.
De asemenea, UE acționează la nivel mondial pentru a combate fluxurile financiare ilicite
legate de bunurile culturale. Acest lucru se realizează prin intermediul Instrumentului global al
UE pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Instrumentul global urmărește
să ajute țările să se adapteze la standardele Grupului de Acțiune Financiară Internațională, care
asigură un răspuns coordonat la nivel mondial pentru a preveni criminalitatea organizată, corupția
și terorismul. Printre acțiuni se numără îmbunătățirea anchetelor și facilitarea cooperării între
autoritățile relevante din țările partenere, cum ar fi unitățile de informații financiare.
Acțiunea UE abordează în mod specific vulnerabilitatea bunurilor culturale la prejudicii
penale în regiunile de conflict și de criză69. Progresele sunt monitorizate de SEAE, împreună cu
serviciile Comisiei și cu statele membre70. Aceasta include un grup operativ informal format din
experți din cadrul SEAE și din serviciile relevante ale Comisiei pentru a face schimb de informații
și a facilita noi acțiuni concrete. Întrucât agenții mobilizați în misiuni și operațiuni pot juca un rol
major în protecția bunurilor culturale, traficul de bunuri culturale va fi inclus în modulele de
formare specifice ale politicii de securitate și apărare comune, dedicate patrimoniului cultural în
situații de conflict și criză. Un alt exemplu notabil este sprijinirea țărilor expuse riscului de jefuire
prin intermediul tehnologiei sateliților și a dronelor prin programul Uniunii Europene de observare
a Pământului (Copernicus).
Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei necesită acțiuni suplimentare pentru
protejarea bunurilor culturale ucrainene. Serviciile Comisiei și SEAE vor continua să sprijine
salvgardarea bunurilor culturale din Ucraina prin diverse mijloace, inclusiv prin asistență pentru
protejarea și evacuarea bunurilor culturale71. În acest scop, serviciile Comisiei și SEAE fac
schimburi periodice de bune practici, de lecții învățate și de posibile noi acțiuni, în cadrul unui
grup operativ specific. Acțiunile includ sprijin financiar pentru protejarea clădirilor și a colecțiilor,
precum și sprijin pentru profesioniștii din domeniul patrimoniului cultural, permițându-le acestora
67 Pentru mai multe exemple, a se vedea „Raportul pe 2022 al Serviciului European de Acțiune Extern privind
progresele înregistrate în punerea în aplicare a «Conceptului de patrimoniu cultural în situații de conflict și criză. O
componentă pentru pace și securitate în acțiunea externă a Uniunii Europene» și concluziile Consiliului dedicate
acestui subiect” (“2022 Report on the progress in the implementation of the «Concept on Cultural Heritage in
conflicts and crises. A component for peace and security in European Union’s external action» and the dedicated
Council Conclusions”), 14 septembrie 2022, EEAS (2022) 1556. 68 Sprijinul este acordat prin intermediul programelor EUROMED Poliție și EUROMED Justiție, conduse de
CEPOL și Eurojust. EUROMED Poliție vizează consolidarea capacității țărilor partenere din sud (CPS) de
combatere a formelor grave de criminalitate și a criminalității organizate. Euromed Justiție reunește cele mai
importante părți interesate din domeniul justiției penale.
69 În conformitate cu Concluziile Consiliului referitoare la abordarea UE privind patrimoniul cultural în situații
de conflict și criză din 18 iunie 2021. 70 A se vedea raportul menționat la nota de subsol 67. 71 Ibidem, p. 6-8.
17
să își continue activitatea în Ucraina, în cooperare cu Alianța Internațională pentru Protecția
Patrimoniului în Zonele de Conflict72. În plus, a fost activat, pentru prima dată, mecanismul de
protecție civilă al UE pentru a oferi asistență în domeniul protecției patrimoniului cultural73.
Programul „Casa Europa II”, finanțat de Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare
și cooperare internațională, va include sprijin pentru conservarea și promovarea patrimoniului
cultural ucrainean.
Comisia salută sprijinul acordat în prezent de statele membre țărilor terțe de origine sau de tranzit,
inclusiv în situații de conflict și criză, cum ar fi în Orientul Mijlociu74 și Ucraina.
Acțiuni-cheie
În cooperare cu SEAE și, după caz, cu statele membre, serviciile Comisiei:
• vor monitoriza și vor raporta cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește
punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului referitoare la abordarea UE privind
patrimoniul cultural în situații de conflict și criză;
• vor intensifica asistența pentru protecția bunurilor culturale ucrainene împotriva
distrugerii prin sprijinirea evacuării și a protecției fizice a colecțiilor;
• vor spori capacitățile țărilor terțe în materie de cooperare transfrontalieră și de anchetă
în domeniul spălării banilor în legătură cu bunurile culturale, în special prin extinderea
domeniului de aplicare al Instrumentului global al UE pentru combaterea spălării
banilor în scopul includerii Asiei și Americii Latine.
3.4. Îmbunătățirea protecției bunurilor culturale împotriva traficului prin maximizarea
sprijinului acordat părților interesate
Consultările cu părțile interesate, inclusiv cu UNESCO și UNODC, au evidențiat un grad redus de
conștientizare în rândul publicului cu privire la prejudiciile pe care le poate genera traficul de
bunuri culturale. Este esențial să se promoveze, nu doar în rândul comunităților din domeniul
asigurării respectării legii și al patrimoniului cultural, sensibilizarea cu privire la importanța
patrimoniului cultural și la prejudiciile cauzate de comerțul ilicit cu bunuri culturale. Publicul-țintă
include potențiali cumpărători de bunuri culturale, tineri, jurnaliști, persoane sau entități capabile
să influențeze opinia publică cu privire la bunurile culturale, precum și comunități din țările de
origine care pot influența modul în care sunt conservate și protejate bunurile culturale locale.
72 https://www.aliph-foundation.org/en/actions-country/UA. 73 https://civil-protection-humanitarian-aid.ec.europa.eu/where/europe/ukraine_en. 74 În ceea ce privește cooperarea cu țările din Orientul Mijlociu și din Orientul Apropiat, acțiunile se vor baza,
de asemenea, pe rezultatele cursului de formare „El Hiwar II” finanțat de UE și ale studiului privind protecția
patrimoniului cultural și combaterea traficului de bunuri culturale în Egipt, Iordania și Liban.
18
În acest scop, Comisia sprijină mai multe proiecte de sensibilizare. Pentru a sensibiliza opinia
publică cu privire la protecția patrimoniului cultural în Ucraina, Comisia sprijină campania
ArtvsWar. În plus, Comisia colaborează cu UNESCO și sprijină campania acesteia referitoare
la „Prețul real al artei”, în vederea sensibilizării potențialilor cumpărători cu privire la impactul
traficului asupra patrimoniului cultural. Pentru a atrage un public mai larg, Comisia sprijină
crearea de materiale didactice privind protecția patrimoniului cultural75 și promovarea acestuia
la nivelul UE prin intermediul platformei School Education Gateway. UE sprijină, de asemenea,
implicarea tinerilor. De exemplu, Asociația studenților europeni pentru patrimoniul cultural,
înființată cu ocazia Anului European al Patrimoniului Cultural 2018, face parte dintr-un proiect de
rețea sprijinit de programul „Europa creativă” și intitulat European Cultural Heritage Agora:
Empowering Europe’s Civil Society Movement for Heritage („Agora patrimoniului cultural
european: capacitarea mișcării societății civile europene pentru patrimoniu”).
Acțiuni-cheie
În cooperare, după caz, cu SEAE, serviciile Comisiei:
• vor oferi sprijin financiar ICOM, în vederea modernizării Observatorului ICOM, care
centralizează și diseminează diverse instrumente și materiale pentru înțelegerea publică
internațională și orientarea politicilor în materie de protecție a bunurilor culturale;
• vor sprijini UNESCO în crearea unui manual pentru jurnaliști privind relatarea
infracțiunilor legate de patrimoniul cultural;
• vor sprijini inițiativele de implicare a tinerilor prin intermediul programului „Europa
creativă”, al Corpului de solidaritate al UE și al programului Erasmus+;
• se vor implica într-un dialog cu organizațiile de tineret relevante în vederea
promovării sensibilizării cu privire la necesitatea protejării patrimoniului cultural
împotriva distrugerii, furtului și jafurilor.
- Concluzie
Traficul de bunuri culturale nu este o infracțiune lipsită de victime: acesta nu numai că alimentează
activități care amenință siguranța cetățenilor UE, însă poate provoca, totodată, prejudicii
ireparabile patrimoniului nostru cultural și, prin urmare, identității noastre comune. Astfel,
combaterea traficului de bunuri culturale necesită eforturi suplimentare comune și susținute din
partea unei game largi de părți interesate din interiorul și din afara UE. Prezentul plan de acțiune
oferă un cadru cuprinzător care să le permită UE și statelor membre să înregistreze progrese în
materie de prevenire și depistarea a traficului de bunuri culturale și a infracțiunilor conexe, precum
și în ceea ce privește răspunsul justiției penale la acestea. Comisia invită Parlamentul European și
Consiliul să aprobe acest plan de acțiune și să sprijine punerea sa în aplicare.
75 De exemplu, prin intermediul proiectului PITCHER (Preventing Illicit Trafficking of Cultural Heritage:
Educational Resources – „Prevenirea traficului ilicit al patrimoniului cultural: resurse educaționale”),
https://www.pitcher-project.eu/.
